Istoricul localităţii

Satul Dorolţ a fost atestat documentar în anul 1245. Cea mai veche așezare a comunei este satul Atea unde se află o biserică reformată construită în stil gotic înainte de domnia Huniazilor prin secolul XIV. La Petea în zona vămii s-au făcut săpături arheologice care atestă existența locuitorilor din vremuri de mult apuse.
Dorolțul și Dara, cele două sate mai mari ale comunei au cei mai mulți locuitori și sunt amintite de istoricul Borovszki Samuel ca fiind așezări existente din 1323, acest lucru fiind prezent și în ascisoarea lui Carol I, care a scris despre primul moșier al Dorolțului care a stăpânit aici dupa primul val al tătarilor. Se poate spune liniștit, dupa alți istorici, că satele acestei comune au existat și înainte de 1214. Vechimea acestor așezări este atestată și de istoricul român Coriolan Suciu care a scris la rândul lui despre comuna Dorolț, despre locuitorii săi și despre moșierii care au stăpânit aici moșii bogate.
Peste satele comunei au trecut hoardele popoarelor migratoare, cele două războaie mondiale, catastrofe naturale - dintre care cea mai recentă - inundațiile din anul 1970 când o parte a satului Dara a fost distrusă de puhoaie nemiloase- dar oamenii au ramas pe loc înfruntând urgiile și luând-o de la început cu mult stoicism. Comunitatea s-a unit, și-a strâns rândurile și a muncit din greu, dar nu și-a părăsit vatra strabună.
După cum am arătat, comuna Dorolț are în componență patru sate fiecare având o vechime cuprinsă între anii 1200-1323 atestată atât de Carol I cât și de istorici maghiari și români. Vechimea este atestată și prin arborele genealogic al moșierilor și prin enumerarea celor care au avut aici moșii de-a lungul timpurilor.